Scrisoare pentru tatăl meu
Îți trimit scrisoare, tată, de aici, de pe pământ...
Iar scrisoarea – o copilă cu păr dezmierdat de vânt,
Se tot chinuie să afle pe ce stradă locuiești...
E cumva aleea clipei cu bomboane și povești?
Ori aleea e vecină cu o barcă-n care noi
Ne credeam pescari de vise şi de stele amândoi?
De-ar mai şti măcar poştaşul pe ce stradă te-ai mutat,
Dar şi el, la fel ca tine, de o vreme a plecat.
Totuşi... eu îţi scriu, tăicuţă... Şi de-atâta scris cărunt,
Azi, scrisoarea-i o femeie fără tată pe pământ...
